Simbolurile statului roman - Imnul de stat in prezent

Drapelul Stiati ca ...

Scurta istorie In timpul lui A.I. Cuza In timpul regalitatii In perioada comunista In prezent

In perioada 1881 - 1947 In perioada 1948 - 1953 In perioada 1953 - 1977 In perioada 1977 - 1990 In prezent

Imnul de stat

1990

"Desteapta-te, romane!"

Audio | Versurile | Partitura

 

Versuri: Andrei Muresanu

Muzica: Anton Pann

 

Actualul Imn de Stat al Romaniei (Desteapta-te, romane!) a fost legiferat in ianuarie 1990; textul imnului are patru strofe din cele 11 strofe ale poeziei originale intitulate ,,Un rasunet" a poetului Andrei Muresanu. Poezia a fost publicata in anul 1848. Compozitia muzicala ii apartine lui Anton Pann. Prima auditie a compozitiei s-a facut in anul 1848, an in care cantecul a devenit marsul revolutionarilor din Ardeal. Imnul de stat este un cantec de slava inchinat patriei noastre, Romania; el este cantat cu ocazia sarbatorilor nationale, a manifestarilor sportive importante si cu alte ocazii festive deosebite.

 

"Desteapta-te, romane!" - Imnul de stat al Romaniei din 1990

Sus

 

 

 

Desteapta-te, romane

Andrei Muresanu

 

Versurile scrise cu rosu reprezinta Imnul de Stat al Romaniei.

 

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani

Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

 

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian.

 

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas el mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii.

 

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viaţa-n libertate ori moarte" strigă toţi.

 

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi

Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi.

 

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,

Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,

În astfel de pericul s-ar face vânzători.

 

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inima duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie şi foc.

 

N-ajunge iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.

 

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm.

 

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri.

Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri.

 

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ.

 

Sus

 

 

 

 

 

 

Sus